Ce mai e și cu TV-ul ăsta…

Despre TV și cum mi-am distrus eu relația cu el, prima parte

Suntem undeva în octombrie 2009… Recunosc cu rușine că nu mai știu exact data… așa că profit de ocazie și-i dau mesaj Biancăi pe whatsapp 🙂

Ehe… nu sunt singurul care nu mai știe exact, doar că ea îmi zice că s-a mutat la mine cândva în decembrie, în fine…

Așa, deci mă trezesc într-una din primele zile (o fi fost chiar prima??!) că-mi zice Bianca, tocmai proaspăt mutată la mine: auzi, să știi că în dormitor ori ne culcăm împreună, ori dormim împreună. Scoate televizorul de aici! Trosc!!

Șoc total!

Să vă explic: până atunci, TV-ul era parte integrantă din viața mea. Adică… veneam acasă și porneam TV-ul. Ce, nu așa face toată lumea normală la cap? Așa, să fiu conectat la știri, să văd ce se mai întâmplă. Bine, eram la un anumit nivel, nu vă închipuiți 😆 : ma uitam la știrile alea ”bune” de la Antena 3 și Realitatea, nu la știrile de la ora 5 (adică 17:00) de pe ProTV. Ce tare mi se părea 😀

Mai mult, se întâmpla des chiar să-mi iau ceva de mâncare, uneori chiar! o shaorma sau un hamburger dublu de la o shaormerie din Drumul Taberei pe care să le mănânc pe canapea, în fața televizorului, uitându-mă la Antena 3 la nu mai știu ce emisiune de la orele 20:00, o alta la 21:00 și chiar la Mircea Badea la 23:00. Bineînțeles, acompaniate de ceva alcool de calitate: un whiskey, o palincă, un vin roșu scump și bun sau chiar niște bere…

Așa că… cum să vină cineva să-mi zică să scot TV-ul din dormitor? Păi chiar câteodată mai adormeam frumos cu el pornit… și e ceva normal, nu? Câți nu fac asta?

Apoi… la acea vreme nu era ușor să-mi zică cineva mie (mie! adică un personaj important nu glumă!) să fac ceva altfel decât voiam eu. Însă eram îndrăgostit și… deh, ce nu face omu’ când e îndrăgostit?! Vă spun eu: scoate televizorul din dormitor!!

Și uite așa începe viața mea fără televizor… La început, fără el în dormitor. Și deja lucrurile merg mai greu: eu vreau neapărat să văd emisiunile preferate!! Ați înțeles?? Cum să-l ratez eu pe drăguțul de Badea… (nu dați cu pietre, vă rog! Toți am făcut tâmpenii la un moment dat plus că… parcă… înainte de 2009 Badea părea mai normal la cap… sau eram eu suficient de îmbâcsit de tâmpenii). Stau și mă uit frumos în living, pe canapea. Adorm eu așa, ca un drăguț, la emisiune? Adorm 😀 Apoi vine ea sus în capul scărilor, după un timp: hai, iubitule, oprește televizorul (adică, de fapt, calculatorul cu tuner TV în el) și hai la culcare. Mă ridic, mă duc. Mai mârâi câte ceva în gând… cum era să am TV-ul în dormitor acum?! Nu mai trebuia să fac ”din astea”…

Și uite-așa trec câteva luni frumoase. Eu mă detașez ușor ușor de dorința de a-l urmări pe Badea & company și prefer din nou să mă culc în pat, în dormitor 🙂

Și ajung undeva în iunie 2010 (iarăși, nu sunt foarte sigur de dată) să merg la compania de cablu TV să le cer să-mi anuleze contractul!! Se uită tipa de la birou la mine: ăsta a luat-o razna! Problema mare era, pentru ei, că aveam în curte un amplificator de semnal de unde primeau semnal încă 2 vecini. Da’ eu n-aveam nici un gând să cer ceva, așa că totul se rezolvă ușor și frumos. 😉

După care încep să mă trezesc: wow!! Cât de mult timp liber am acum!!!!!! WOW!!!! Aproape că mi se pare că am renăscut! Râdeți, dacă vreți: așa este când scapi de un astfel de obicei.

Am început să văd că există și alte lucruri în viață, gen documentare pe youtube, cărți (dar nu vă închipuiți că m-a apucat cititul grav, că aveam altele de făcut – grătare și alcool, printre altele – dar pentru ele am episoade separate) etc.

Cu drag,

Sebastian

14 septembrie 2018, Roșu

P.S. Acum, că mă uit în urmă, îmi dau seama că ăla a fost mediul în care trăiam eu. De ce să fiu supărat de asta?! Chiar dacă motive sunt o grămadă… totuși ca să ajungi într-un punct treci, nu?, prin alte momente intermediare. Vă scriu în al doilea episod despre toate acestea 😉