Pur și simplu m-am trezit din nou la 4 și ceva dimineața, odihnit și cu mintea perfect limpede. Parcă uitasem cum este: mai multe luni dacă nu chiar peste un an a trecut de când nu m-am mai simțit așa. Am deschis ochii și am simțit iarăși acea stare 😯 de liniște interioară totală, de echilibru emoțional. I-am închis la loc și am început să mă gândesc: ce am făcut aseară? ce s-a schimbat? ce e asta? 🤔 Parcă nu-mi vine să cred că pot iarăși. Mai stau așa vreo câteva minute, rememorând ziua anterioară…

Practic n-am făcut nimic special, dacă aș sta să mă gândesc doar la ieri: m-am trezit greu, parcă chiar mai obosit ca în alte zile. Am făcut meditația de dimineață… nu foarte reușită în senul că mintea mi-a zburat de foarte multe ori în diverse locuri. Totuși, cumva, îmi dau seama că, chiar dacă nu mi-a ieșit prea bine, nu m-a afectat în niciun fel: de fiecare dată când mi-a zburat gândul am zis ”ok, hai înapoi” 😎  și cam atât, fără să mă deranjeze, fără să mă streseze. La fel și cu sesiunea de exerciții fizice ce a urmat: le-am făcut cât de bine am putut… măcar că astea au ieșit😂😂😂 Apoi am ieșit cu Cătă la Rio Juice pentru un mic dejun delicios și hrănitor unde ne-am văzut cu Gabi, timp în care oboseala mea interioară continua grav… nu reușeam nici măcar să mă concentrez bine la conversație 😯 M-am gândit – așa cum am făcut-o de multe ori în această ultimă perioadă la o ceașcă de cafea☕, iar Cătă a prins imediat gândul… sau poate ea s-a gândit și eu am preluat-o??! În fine, cert este că o și aud la un moment dat zicând către Gabi: ”știi, aici foarte aproape e cealaltă cafenea Emozia, putem merge pe jos…” Și am mers, bineînțeles😜 Eu, în continuare zombie🧟 de parcă nu dormisem de un secol. În fine, m-am ridicat de pe scaun cu aceeași senzație deși am băut aproape 2 expresso duble🙈, am fost și-am căutat un eveniment de împletit codițe – neinteresant, era pentru copii, ne-am oprit 10 minute la BebeTei în Plaza Romania după care ne-am despărțit de Gabi și am revenit acasă. Abia acum am început să mă simt mai ok și nu, nu cafeaua😜 Am preparat împreună un hummus cu salată pe care l-am mâncat cu poftă și apoi am lenevit pe canapea tot restul zile uitându-ne la un serial nou descoperit pe Netflix… The Blacklist, nimic special, timp în care Cătă a făcut și am mâncat niște croissant-e – la prima încercare și un pic nereușite în sensul că n-au crescut că nici nu a lăsat aluatul să zacă așa cum cerea rețeta🤫, și ne-am culcat la miezul nopții.

Deci, nimic la prima analiză așa, de suprafață.

Măi, nu se poate!! 😯 😯 😯 N-are cum. Încep și dau înapoi mai mult și parcă mintea mea a trecut iar de la casetă la CD, de la analog la digital: îmi aduc aminte instantaneu tot ce am făcut în ultima perioadă și încep să studiez situația. În primul rând, am decis de ceva timp să mă detașez din nou de lucrurile materiale (alea de care eram din nou prins), să simt din nou așa cum mă simțeam acum câțiva ani când eram zen😇🙏🏼. Ei bine, una e decis-ul și alta e practica: neliniștea din mintea și în special din corpul meu au continuat nestingherite, n-au băgat deloc în seamă decizia mea, cel puțin o perioadă. Apoi, ușor ușor am început să ”uit” că mă mai deranjează cele două subiecte. Măcar asta e clară: cele două subiecte cu care m-am luptat efectiv în mintea mea în ultima perioadă sunt puse deja la rece. Mă refer aici la proiectele pe care le tot aștept și nu mai vin și la mașină. Da, degeaba pare ciudat, după ce am luat bmw-ul în loc să mă bucur de el liniștit am dezvoltat o nouă fobie: să nu care cumva să pățească ceva mașina cât nu e sub ochii mei… în special când e la service. Bine, am avut și tot felul de motive pentru care a trebuit să o duc în service – mașină de câteva luni… niște experiențe!! despre care musai voi scrie – însă de aici la a dezvolta o fobie mai trebuia ceva: niscaiva atașament 🙃 De proiecte, ce să mai povestesc: altă bazaconie, altă experiență. Una este să-ți propui un plan de afaceri, alta este să-ți pui și termene care nu țin de tine ci de mulți alții și apoi să te mai și stresezi că nu au ieșit.

Dar, ce să-i faci, n-ai ce să-i faci (nu??!😂😂😂) Când nu ești pe fază și lași gândurile să alunece în mintea ta se întâmplă la fel în ambele direcții: nimic nu pare că se schimbă până când, brusc, îți dai seama că ceva s-a schimbat. Corpul urmează mintea – cât timp ești conștient și focusat, altfel mintea urmează corpul – atunci când ești pe automat, când nu te poți focusa sau nu știi că trebuie să o faci sau, pur și simplu, nu știi cum să o faci.

Pfff!!! Deși o știam teoretic tot m-a furat peisajul. Am stat tensionat, speriat, încordat, până când m-am decuplat, efectiv pe nesimțite, de flow. E o trecere al cărei efect m-a izbit în față cu putere. Din atitudinea zen😇 ce părea la ea acasă reîncepusem iar să am ”scăpări” 😯 😯 😯 Îmi ziceam în sinea mea: ”va trece, cu siguranță, am nevoie doar de liniște interioară” și așa era, însă… nu știam atunci, nu conștientizam ce mă sabotează. Și am continuat să alunec spre o stare de neliniște interioară, de freamăt, care a ajuns să se transpună în perioade lungi în care nu mă puteam concentra asupra a ceea ce voiam să fac, indiferent cât de ușoară era respectiva sarcină. Ca să mă înțelegi, am avut din nou momente când nu reușeam să înțeleg subtitrarea în engleză a unui film, ce pretenții să mai am de a-l urmări fără subtitrare!! Parcă atunci învățam, din nou, limba engleză… !! Ciudat rău! Totuși, față de mine cel de acum 15 ani care se simțea la fel urmărind un film în engleză și făcând eforturi să înțeleagă subtitrarea, de această dată a existat o diferență: știam că știu și înțelegeam ce mi se întâmplă. Ce nu puteam să fac este să mă detașez, să îmi liniștesc mintea. Să îi dau restart și să revin la starea de zen. Până acum💪💪… (ok, mintea revine treptat la starea de zen… energia crește treptat, chiar dacă azi dimineață am avut un salt semnificativ)

Există, bineînțeles, în această poveste, și un beneficiu evident: am înțeles că, oricât de sus mi-e energia, aceasta nu va crește și nici nu va rămâne așa dacă nu o întrețin conștient sau dacă las diverse, din viața mea, să mă afecteze. Și, fiind iar și jos și sus, mi-e mult mai simplu să scriu despre asta și… am o imagine mult mai clară. Mai multe… urmează 😉

Cu drag,

Sebastian

8 august 2021, Roșu